Adrenalina: ce este si ce rol are sportul in producerea ei

 

Adrenalina este un hormon. O descarcare mai mare de adrenalina este efectul unei situatii limita, percepute ca fiind stresanta de organism, dar care poate sa fie si placuta. Starea speciala pe care o induce, atunci cand este asociata cu un moment agreabil, este frecvent intalnita la cei care practica diferite sporturi, de regula extreme, dar nu numai. Vorbim despre toate acestea, inclusiv despre ceea ce este dependenta de adrenalina.

 

• Ce este adrenalina
• Cum apare puseul de adrenalina si care sunt efectele
• Dependenta de adrenalina
• Sportul si nevoia de adrenalina
• Sporturi extreme

Ce este adrenalina

Alaturi de alti doi hormoni (noradrenalina si cortizolul), adrenalina este secretata de zona medulara (centrala) a glandelor suprarenale si in unii neuroni ai sistemului nervos central. Rolul lor este acela de mediatori chimici, transmitand impulsurile nervoase catre diferite organe. Noradrenalina este eliberata constant, in cantitati mici, in timp ce adrenalina este secretata in cantitati mai mari, in situatii percepute de organism ca fiind exceptionale (stres acut).

 

Efectul adrenalinei este unul specific, aceasta fiind descarcata direct in sange, in anumite circumstante pe care creierul uman le percepe ca situatii limita, periculoase, critice si stresante, dar si in momentele de euforie, iar efectul produs este unul aproape instantaneu, oferind corpului uman capacitati care sa-l faca apt sa raspunda la aceste provocari. Efectul, la modul general, este descris prin sintagma „lupta si/sau fuga”, cu un impact general asupra organismului. 

 

Adrenalina este secretata de toate mamiferele, in situatii critice, care pun viata in pericol. Din acest motiv, este considerata hormonul supravietuirii, prin efectele imediate pe care le produce. In cazul omului, un puseu de adrenalina, cu toate reactiile si senzatiile asociate, se poate declansa si in situatii care nu ameninta viata, cum sunt cele stresante (un examen, un interviu) sau ca urmare a unor activitati extreme (calatoria cu un roller-coaster, saritura cu o coarda elastica, in gol). Sunt situatii in care, in timpul somnului, un vis poate declansa o descarcare de adrenalina, dupa cum emotiile puternice, vestile socante sau participarea la unele activitati (sport, manifestatii) se pot solda cu un exces de adrenalina. Toate acestea induc o stare anume, pe care unii oameni doresc sa o repete. In acest context, aleg sa practice unele sporturi sau activitati pentru a declansa eliberarea deliberata. De aici ideea dependentei de adrenalina. 

Cum apare puseul de adrenalina si care sunt efectele

Suprarenalele sunt glandele care secreta adrenalina. Pozitionate la polul superior al rinichilor (de unde si denumirea lor), acestea sunt formate din doua parti distincte, din punct de vedere functional. Partea exterioara a suprarenalelor formeaza corticosuprarenala care, prin hormonii secretati, participa la mentinerea echilibrului hidroelectrolitic si energetic din intregul organism. Unul dintre hormoni este cortizolul, care ofera organismului suportul necesar in conditiile unui stres cotidian, constant sau neasteptat. 

 

A doua formatiune a suprarenalelor, numita medulosuprarenala, este partea centrala care, desi este tesut glandular, prin functia de secretie de hormoni, poate fi considerat la fel de bine si un mare ganglion nervos, in care neuronii si-au pierdut terminatiile axonale, transformandu-se in celule secretoare. Medulosuprarenala, care secreta adrenalina, are aceeasi origine embrionara ca tesutul nervos, iar hormonii secretati potenteaza si prelungesc efecte nervoase.

Efectele adrenalinei

Eliberarea adrenalinei este instantanee in situatii considerate, in mod reflex, ca fiind „reactii de alarma” si creeaza o reactie generala suplimentara, intensa si de durata, la un stimul considerat „periculos” de sistemul nervos. Mecanismul este foarte complex, automat, nu poate fi controlat voluntar, se produce in fractiuni de secunda si are ca scop sustinerea sistemelor vitale si „oprirea” celor neesentiale, astfel: 

• creste ritmul cardiac si vascularizarea muschiului cardiac - de aici senzatia inimii care bate cu putere in piept; 
• creste tensiunea arteriala; 
• produce vasoconstrictie periferica puternica - de unde senzatia de maini si picioare reci, paloarea faciala a celor speriati sau panicati;
• creste ritmul respiratiilor si capacitatea pulmonara; 
• produce o serie de modificari metabolice care se concretizeaza in cresterea nivelului de glucoza din sange (necesara musculaturii, inimii si creierului) si stimuleaza procesele de eliberare de energie, prin intensificarea proceselor ce descompun grasimi pentru a produce energie; 
• produce o descarcare brusca de glucoza in sange, care sustine activitatea musculara - oferind suport pentru efortul fizic (face organismul apt pentru lupta si/sau fuga); 
• blocheaza activitatea renala si reduce peristaltismul intestinal; 
• produce o marire a pupilei si creste acuitatea vizuala; 
• blocheaza unele activitati cerebrale, concomitent cu cresterea aportului de glucoza catre creier, si focalizeaza activitatea cerebrala pe ceea ce se intampla „acum si aici”; 
• activeaza glandele sudoripare - senzatia de transpiratie rece; 
• scade perceptia la stimuli durerosi; 
• induce o senzatie de teama, neliniste sau euforie. 

 

Manifestarile provocate de adrenalina, desi extrem de intense, dureaza putin, fiind o suprasolicitare extrema a organismului. Pentru protectie, este rapid dezintegrata in organism, producand o serie de efecte secundare (foame intensa, dorinta imperioasa de a urina). 

 

Este important de stiut ca organismul uman nu este programat sa reziste, fara efecte secundare, acestor pusee de adrenalina. Daca factorii care duc la descarcarea de adrenalina se repeta cu intensitate mare (situatii de stres intens, repetate la intervale scurte sau o situatie de stres continuu, dar si anxietatea), ceea ce se traduce printr-o secretie prelungita de adrenalina, efectele pot fi daunatoare si pot sa apara: crize de hiperventilatie, durerile de cap, slabirea memoriei si a sistemului imunitar, hipertensiune arteriala, cresterea riscului de a face accidente vasculare, dereglari metabolice. In urma acestui mecanism complex de suprasolicitare, stresul este considerat un factor care creste riscul aparitiei bolilor de inima, a tensiunii arteriale si a diabetului, dar si a unor afectiuni degenerative cerebrale.  

Dependenta de adrenalina

Adrenalina este asociata cu emotia, cu trairea intensa a unei situatii sau a unui moment. Poate experimenta descarcari de adrenalina si spectatorul unui meci de fotbal, dar si alergatorul de pe pista, la cursa de 100 de metri. Poate functiona sub efectul intens al adrenalinei si elevul in timpul unui examen (senzatia de epuizare fizica si psihica ce apare dupa o emotie intensa, pozitiva sau negativa, este unul dintre efectele secundare ale dezintegrarii adrenalinei si consumului intens de glucoza), dar si cercetatorul din laborator. 

 

Unii psihologi sustin ca adrenalina si manifestarile care produc asa numita dependenta fata de efectele acestui hormon sunt cele care i-au determinat pe primii oameni sa exploreze mediul, sa descopere si sa evolueze. Mai in gluma, mai in serios, acestia spun ca America ramanea nedescoperita, daca Cristofor Columb nu era dependent de adrenalina, dependenta pe care si-a satisfacut-o prin calatorii, descoperiri si explorari. Fara dorinta unor experiente riscante (fara dependenta de adrenalina), nu am evolua si nu am fi ce suntem azi, nu am fi curiosi, nu am cauta acel ceva care sa fie mai mult, mai intens, mai bun. 

 

Cautarea noului, situatiile inedite in care o persoana se pune in mod constient (de aceea s-a inventat saritura cu coarda elastica si de aceea s-a ajuns pe Luna) sunt trasaturi caracteristice unui comportament de baza, de care omul are nevoie. 

 

Si totusi, nu se poate nega faptul ca exista o linie foarte fina intre aceste trasaturi normale si cele care pot trece in categoria patologicului. Extrema opusa apartine celor care cauta descarcarile masive de adrenalina in mod constient si care dezvolta o veritabila dependenta, asa cum exista adictia fata de un drog. In cazul lor, dependenta de adrenalina se manifesta prin cautarea de experiente noi, intense, fara a tine cont de riscurile fizice, sociale, juridice sau financiare (amatorii de jocuri de noroc, de exemplu). 

 

Dependenta de adrenalina poate fi explicata prin procesele biochimice care au loc in creier. Exista asemanari intre reactiile pe care le produc drogurile (inclusiv alcoolul) si adrenalina. Conexiunea se reduce la dopamina, o substanta chimica de recompensare a placerii. Sunt cautate senzatiile provocate de adrenalina, pentru ca, in cazul lor, creierul produce dopamina in timpul acestor evenimente. Sentimentul de placere si satisfactie determina nevoia de a cauta repetarea experientelor, fapt care, in final, instaleaza dependenta de adrenalina. 

Sportul si nevoia de adrenalina

Sporturile, in general, si cele extreme, in special, pot fi solutia benefica pentru cei care au dezvoltat aceasta nevoie de adrenalina, dar si pentru cei dornici de senzatii tari. 

 

Cum poate sportul sa satisfaca nevoia de adrenalina? Dopamina este unul dintre asa numitii hormoni ai fericirii, alaturi de serotonina. Simpla alergare (de placere sau in cadrul unei competitii) si, in general, orice forma de miscare sustinuta genereaza un flux de endorfine care produce sentimente de multumire, fericire, similare celor pe care le cauta dependentii de adrenalina. Aceste endorfine sunt asociate cu modificari, in sensul bun, ale starii psihice. In acest context, nu este nimic neobisnuit - cei care practica in mod constant o forma de miscare stiu sentimentul foarte bine - ca un alergator, de exemplu, sa parcurga in mod regulat cativa kilometri, apoi, incet-incet, sa creasca distanta, pentru a se bucura de sentimentul de satisfactie pe care il aduce antrenamentul. In extensie, competitia sportiva functioneaza la fel. 

 

Sporturile extreme implica depasirea unor bariere si competitia cu sine, care aduc emotii intense, dar in acelasi timp, reprezinta metoda sigura de a oferi organismului (implict creierului) fluxul crescut de adrenalina. 

 

O definitie simpla a sporturilor extreme le descrie ca fiind categoria de activitati sportive care includ un risc major si care presupun eforturi fizice mari si sustinute. Sporturile extreme se mai numesc si sporturi libere, de actiune si aventura, si presupun viteza, inaltime, efort. Termenul nu este extrem de riguros, pentru ca, spre exemplu, ciclismul rutier este activitatea sportiva care se soldeaza cu cele mai numeroase accidentari, dar, cu toate acestea, nu este trecut in categoria sporturilor extreme. 

 

Sporturile de acest tip sunt preferate in mod special de tineri, dar nu doar ei le practica sau le experimenteaza. 

 

Nu doar sportul extrem poate fi un furnizor de adrenalina. Sunt profesii unde „dusurile” de adrenalina fac parte din fisa postului: politistii, pompierii, medicii, militarii, dar si pilotii de aeronave, marinarii, scafandrii, reporterii care transmit in direct, din timpul unor evenimente, artistii, probabil si altele. 

Sporturi extreme

Notiunea de sport extrem nu are o origine certa, unii acreditand ideea ca i-ar apartine scriitorului Ernest Hemingway. Se pare ca acesta ar fi spus ca alpinismul, cursele de masini si luptele cu taurii (de care era fascinat) sunt sporturi, toate celelalte fiind jocuri sportive. Termenul a fost consacrat la Jocurile X, un eveniment multisportiv, creat si dezvoltat de un post de televiziune european dedicat acestora. Primele Jocuri X au avut loc in Statele Unite in 1995. 

 

O clasificare simplista a sporturilor extreme ar fi aceea dupa locul unde se desfasoara: pe pamant, apa sau in aer. Printre cele mai populare sunt: 

• parasutism (skydiving-ul);
• bungee jumping;
• surfingul; 
• windsurfing;
• zborul cu parapanta, deltaplanul, planorul; 
• ciclismul montan; 
• alpinismul, cu varianta alpinism pe gheata; 
• barefoot water skiing - schi nautic cu picioarele goale;  
• cliff diving (sarituri in apa de pe stanci); 
• kitesurfing (intreceri cu placa trasa de un zmeu); 
• schi alpin in zone neamenajate.

 

Intensitatea asociata sporturilor extreme nu este obligatoriu o sursa de adrenalina, dar cu certitudine produce endorfine ca urmare a efortului pe care-l implica din cauza nivelului ridicat de intrebuintare fizica. Cert este ca unele dintre aceste sporturi, clasificate ca extreme, sunt practicate de zeci de ani: alpinismul, de exemplu, sau surfingul, inventat cu secole in urma de catre locuitorii Polineziei. 

 

Pe de alta parte, aceste sporturi au beneficii certe asupra sanatatii fizice si psihice pentru cei care  le practica. Se crede ca unele afectiuni psihice pot fi ameliorate prin practicarea unor sporturi extreme, dar si ca acestea au capacitatea de a spori increderea in propria persoana, reprezentand un suport pentru depasirea fricilor, pot ameliora depresiile si anxietatea si imbunatatesc perspectiva asupra vietii. 

 

Exista o legatura certa intre sporturile extreme, adrenalina si nevoia de a depasi limite, de a trece dincolo de ceea ce este obisnuit, accesibil, la indemana oricui. Acest amestec reprezinta, in fapt, o cale spre performanta.  

 

Sursa foto: shutterstock.com